sâmbătă, 6 aprilie 2013

Tiramisu clasic

Am fost tentata sa pregatesc acest desert in multe ocazii, de doua ori chiar am facut-o, dar nu am reusit sa surprind acea bucatica perfecta, care sa incante si ochiul, nu numai gura. In capul meu, Tiramisu trebuie sa fie sub forma unui paralalelipiped dreptunghic, in care crema sa nu se confunde cu stratul de piscoturi perfect aliniate, dar , in primele dati, nu a fost sa fie :(
Este greu de numarat de cate ori am cumparat mascarpone cu gandul la Tiramisu, de cate ori m-am trezit cu mult mascarpone in frigider gata sa expire si totusi am optat pentru alta reteta. Clar, Tiramisu era o provocare pe care nu ma simteam pregatita sa o atac, numai si numai din cauza aspectului.
Chiar si de data aceasta, studiind diverse retete, mi-a fost greu sa inteleg cum, numai din oua batute si mascarpone, la care apoi mai adaugi lichid, poti obtine o crema tapana si in acelasi timp extrem de aerata, asemeni unui norisor.


Pentru cei care, asemeni mie, nu au facut legatura, probabil din cauza pronuntiei eronate pe care o tot auzim, traducerea lui Tiramisu este "trage-ma /ia-ma in sus". Judecand dupa aceasta traducere si dupa rezultatul retetei incercate, denumirea este data de textura prajiturii, caci, cum necum, crema este toata numai bule de aer, iar fiecare bucatica se topeste in gura, lasand in amintire numai o aroma delicata de cafea si vin Marsala (ultimii 100ml dintr-o pretioasa sticla de vin adus din unica mea calatorie in Italia).
Daca e sa declar secretul unui Tiramisu reusit, acesta este in primul rand rabdarea (apoi folosirea unor ingrediente de calitate). Este nevoie de rabdare in a bate ouale pe indelete, pana la consistenta perfecta, apoi in a incorpora branza strop cu strop si, cel mai important, in a avea destul autocontrol in a nu atinge prajitura inainte de trecerea timpului recomandat. Fiti rabdatori si veti avea propriul norisor care sa va traga in sus :)

INGREDIENTE pentru 15 portii (tava 30x25):
9 oua
200g zahar
750g mascarpone
50ml alcool (vin licoros sau lichior de cafea)

40 piscoturi (max 400g)
2 cani din 8 lingurite de cafea
50ml alcool

+ cacao

PREPARARE:
Pentru a avea timp sa se raceasca, primul pas consta in prepararea cafelei. Aici nu va pot consilia prea mult, nu am facut niciodata, am avut delegati :D Din cate mi s-a explicat, important este sa fie tare, asa ca puneti la fiert 2 cani mari de apa si apoi adaugati cele 8 lingurite de cafea si lasati putin pe foc.

Ouale se scot din timp la temperatura camerei, pentru a obtine o spuma bogata in timpul prepararii.
Galbenusurile se mixeaza impreuna cu 150g zahar, pana cand acesta din urma se topeste complet, iar compozitia ajunge deschisa la culoare. Pentru cei care se tem de ouale nepreparate termic (viitoarele mamici, de exemplu), acest pas se poate executa pe bain-marie, aceasta nefiind o conditie obligatorie.
Alcoolul se incorporeaza treptat, urmat de branza mascarpone (lingura cu lingura).


Albusurile se bat spuma tare impreuna cu restul de zahar, ca pentru bezele. Se adauga peste compozitia cu galbenusuri, in intregime sau in doua transe, apoi se incorporeaza usor, doar trasand linii cu telul, perpendicular pe compozitie; nu se rastoarna compozitia in castron, numai se adanceste partea de deasupra a compozitiei peste cea de la fund, rotind usor vasul in timpul procesului.


Cafeaua racita si alcoolul se amesteca, intr-o farfurie adanca.
Pentru a deascoperi mai usor asezarea optima a piscoturilor in tava, faceti o proba folosind piscoturi neinmuiate.
Fiecare piscot se asaza in farfuria cu cafea si, fara a se lasa deloc acolo, se rostogoleste prin lichid, astfel incat fiecare parte a piscotului sa intre o singura data in contact cu lichidul. Se ridica si se lasa a se scurge surplusul de cafea inapoi in farfurie, apoi piscotul se asaza in tava. Se repeta operatiunea pana cand fundul tavii este complet acoperit.



Piscoturile se acopera cu jumatate din crema, asezata lingura cu lingura, nu turnata, pentru a evita modificarea pozitiei piscoturilor.

Peste crema se repartizeaza inca un strat de piscoturi inmuiate in cafea, apoi restul de crema.




Prajitura se introduce in frigider, unde se pastreaza cel putin 18 ore, aceasta fiind conditia principala pentru o portionare ulterioara fara cusur.
Intre timp incercati sa rezistati tentatiei de a savura fie si putin din prajitura, deoarece crema va incepe sa curga, va lua piscoturile cu ea si tot aranjamentul se va prabusi.


Daca se doreste a evita ca praful de cacao sa fie imprastiat sau aspirat pe nas (accidental), pudrarea cu cacao se face imediat dupa asezarea cremei. Astfel, cat timp prajitura sta la frigider, stratul de cacao se umezeste si formeaza o pelicula compacta. In caz contrar, si pentru un efect vizual mai placut, cacaoa se siteaza peste crema cu putin timp inaintea servirii, inainte sau dupa portionare, in functie de preferinte.


Sursa: Food.com

Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...